învăluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (
Înv.)
1. Învălmășeală, îmbulzeală.
2. Fig. (Rar) Necaz, supărare;
p. ext. asuprire. –
Învălui +
suf. -eală.învăluială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învăluiálă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. învăluiélii; pl. învăluiéli