învălmășeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială;
p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦
Fig. Confuzie, zăpăceală.
2. Luptă, încăierare, învălmășag. –
Învălmăși +
suf. -eală.învălmășeală (Dicționaru limbii românești, 1939)învălmășeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a orĭ de a se învălmăși. Rezultatu eĭ, amestec, îmbulzeală, aglomerațiune de lume:
pungașiĭ căutaŭ să profite de învălmășeală. – Și
vălm-.învălmășeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învălmășeálă s. f.,
g.-d. art. învălmășélii; pl. învălmășéliînvălmășeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învălmășeală f. mare confuziune.