învălmăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦
Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. –
Cf. [de-a]
valma și
vălmășag.învălmăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învălmășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învălmășésc, imperf. 3
sg. învălmășeá; conj. prez. 3
să învălmășeáscăînvălmășì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învălmășì v. a se încurca rău:
toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig.
se învălmășia în vorbă NEGR. [V.
valmeș].