învălătuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) face ghem
1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci.
2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. –
În + vălătuc.învălătuci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învălătucí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învălătucésc, imperf. 3
sg. învălătuceá; conj. prez. 3
să învălătuceáscăînvălătucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură.