învățătorime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. –
Învățător +
suf. -ime.învățătorime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învățătoríme s. f.,
g.-d. art. învățătorímii