învățământ - explicat in DEX

învățământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNVĂȚĂMÂNT, (1) învățăminte, s. n. 1. Precept din care se deduce un mod de a acționa, de a gândi etc.; învățătură. 2. Domeniul și activitatea de instruire și de educare (prin școli); p. ext. totalitatea instituțiilor școlare. – Învăța + suf. -ământ (după fr. enseignement).

învățământ (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ÎNVĂȚĂMẤNT (‹ învăța, după fr. enseignement) s. n. 1. Proces organizat de instruire și de educare în școală. Treptele de î., în România, sunt: primar (clasele I-IV), gimnazial (V-VIII), liceal (IX-XII) și superior. ♦ P. ext. Sistemul instituțiilor școlare dintr-o țară. 2. Domeniu în care activează cadrele didactice. 3. (La pl., în forma învățăminte) Concluzie teoretică și practică a unei expuneri, a unei întâmplări, a unui eveniment etc.

învățământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
învățămấnt s. n., (precepte, învățături) pl. învățămínte

învățământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
învățământ n. 1. arta sau modul de a învăța, instrucțiune: învățământul poate fi literar, clasic, tehnic, științific, agricol, militar și religios; 2. lucru învățat, povață; 3. carieră de profesor: a intrat în învățământ.

învățământ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNVĂȚĂMÂ'NT. s. n. 1. proces de instruire și educare în școală. ◊ (p. ext.) sistemul instituțiilor școlare dintr-o țară. 2. domeniu de activitate a cadrelor didactice. 3. (pl.) concluzie trasă dintr-o experiență, dintr-un eveniment etc. (după fr. enseignement)