învârtoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (
Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica.
2. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. –
În + vârtos.învârtoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învârtoșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
învârtoșeáză, 1
pl. învârtoșắm; conj. prez. 3
să învârtoșéze; ger. învârtoșấndînvârtoșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învârtoșà v. a se face vârtos.