învârtitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNVÂRTITÓR, -OÁRE,învârtitori, -oare, adj. Care (se) învârtește. – Învârti + suf. -tor.
învârtitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) învârtitór adj. m., pl. învârtitóri; f. sg. și pl. învârtitoáre
învârtitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) învârtitor a. care (se) învârtește.