învâlvora (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ÎNVÂLVORÁ, învâlvoréz, vb. I.
Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate.
Doamna Vorvoreanu se uită în beznă de afară, în miezul căreia se învâlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊
Fig. Depărtările se învâlvorau. CAMILAR, T. 125.
învâlvora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învâlvorá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
învâlvoreáză