înturnà - explicat in DEX

înturna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia², a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

înturna (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
înturná, vb. tranz., refl. – A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu' dac-a-nturna” (Papahagi 1925: 170). – Lat. tornare (Felecan 2011).

înturna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înturná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întoárnă

înturnà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înturnà v. a întoarce din cale: să mă întorn cu vara4. [Vechiu-rom. turna = lat. medieval TORNARE, a se înturna].