întunecime - explicat in DEX

întunecime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.

întunecime (Dicționaru limbii românești, 1939)
întunecíme f. Mare întuneric, întuneric. Eclipsă de soare orĭ de lună. Fig. Incultură.

întunecime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întunecíme s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími

întunecime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întunecime f. 1. întuneric adânc; 2. întunecarea soarelui sau a lunei, eclipsă; 3. fig. lipsă de civilizațiune, barbarie: îți place peste țară să'ntinzi întunecime AL.