întrupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna.
2. Tranz. (
Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. –
În + trup.întrupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întrupá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
întrupeázăîntrupà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întrupà v.
1. a forma un singur trup, a incorpora;
2. a lua corp;
3. se zice în special de Cuvântul lui Dumnezeu care s’a făcut om.