întruchipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I.
Tranz. 1. A înfățișa în forme concrete, a reprezenta. ♦
Refl. A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza.
2. A întocmi; a forma, a alcătui. –
Întru + chip sau
într-un chip.întruchipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întruchipá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
întruchipeázăîntruchipà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întruchipà v. Mold. a împreuna, a alcătui cam cu anevoie. [Fuziune din
chip și
întrupa].