întrona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRONÁ, întronez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna.
2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. –
În + tron.întrona (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna.
2. (
Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [<
în- +
trona, după fr.
introniser, it.
intronizzare].
întrona (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTRONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr.
introniser)
întrona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întroná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
întroneázăîntronà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întronà v.
1. a pune pe tron;
2. a se urca pe tron.