întristător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNTRISTĂTÓR, -OÁRE,întristători, -oare, adj. Care întristează. – Întrista + suf. -ător.
întristător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) întristătór adj. m., pl. întristătóri; f. sg. și pl. întristătoáre
întristător(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) întristător a. care întristează.