întreruptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj.,
s. n. v. întrerupător.întreruptor (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTRERUPTÓR s.n. Întrerupător. [< fr.
interrupteur].
întreruptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTRERUPTÓR s. n. întrerupător (II). (< fr.
interrupteur)
întreruptor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ÎNTRERUPTÓR (după
fr. interrupteur)
s. n. Dispozitiv care poate întrerupe, restabili sau influența transmiterea energiei într-un sistem tehnic; întrerupător. ◊
Î. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau întreruperea curentului într-un circuit electric.