întrerupător - explicat in DEX

întrerupător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre, adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

întrerupător (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].

întrerupător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)

întrerupător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întrerupătór¹ adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre

întrerupător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întrerupătór² s. n., pl. întrerupătoáre