întrepunte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREPÚNTE, întrepunți, s. f. (
Mar.) Punte situată sub puntea superioară;
p. ext. spațiul dintre punți. –
Între2 +
punte (după
fr. entrepont).
întrepunte (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTREPÚNTE s. f. (mar.) punte situată sub puntea superioară; (p. ext.) spațiul dintre punți. (după fr.
entrepont)