întreprinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III.
Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [
Perf. s. întreprinsei. part. întreprins] –
Între1- + prinde (după
fr. entreprendre).
întreprinde (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i.
întreprínd și
întreprínz, perf. s.
-prinsei, part.
-prins. / cf. fr.
entreprendre].
întreprinde (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr.
entreprendre)
întreprinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întreprínde (a ~) (-tre-prin-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întreprínd, 1
pl. întrepríndem, 2
pl. întrepríndeți, imperf. 3
sg. întreprindeá, perf. s. 3
sg. întreprínse, 1
pl. întreprínserăm; conj. prez. 3
să întrepríndă; ger. întreprinzấnd; part. întreprínsîntreprinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întreprinde v.
1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să'l puie în lucrare:
a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni:
a întreprins furnitura proviziunilor.