întrepătrunde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III.
Refl. recipr. A se pătrunde reciproc. –
Între1- + pătrunde.întrepătrunde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!întrepătrúnde (a se ~) (-pă-trun-) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se întrepătrúnde, imperf. 3
sg. se întrepătrundeá, perf. s. 3
sg. se întrepătrúnse; conj. prez. 3
să se întrepătrúndă; ger. întrepătrunzấndu-se; part. întrepătrúns