întremător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREMĂTÓR, -OÁRE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. –
Întrema +
suf. -ător.întremător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întremătór adj. m.,
pl. întremătóri; f. sg. și
pl. întremătoáre