întregi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) face întreg (
1), deplin, unitar; a (se) completa. –
V. întreg.întregi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întregí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întregésc, imperf. 3
sg. întregeá; conj. prez. 3
să întregeáscăîntregì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întregì v. a face întreg, a completa.