întrebător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. –
Întreba +
suf. -ător.întrebător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)întrebător, întrebători s. m. (intl.) 1. anchetator.
2. procuror.
3. judecător.
întrebător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întrebătór adj. m.,
pl. întrebătóri; f. sg. și
pl. întrebătoáreîntrebător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întrebător a. interogativ.