întreține - explicat in DEX

întreține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între¹- + ține (după fr. entretenir).

întreține (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir].

întreține (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s'/entretenir)

întreține (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întrețíne (a ~) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețín, 2 sg. întrețíi, 1 pl. întrețínem, 2 pl. întrețíneți; conj. prez. 3 să întrețínă; ger. întreținấnd; part. întreținút

întreține (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întreține v. 1. a ținea în bună stare: a întreține o clădire; 2. a păstra în aceeaș stare, a face să dureze: a întreține pace; 3. a da cele necesare pentru mâncare, îmbrăcăminte: a întreține o familie grea; 4. a convorbi cu cineva: l’am întreținut despre afacerea noastră.