întrarma(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNTRARMÁ,întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.
întrarma(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !întrarmá(a ~) (înv., pop.) (în-trar-) vb., ind. prez. 3 întrarmeáză
întrarmà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) întrarmà v a înarma.