întinsoare - explicat in DEX

întinsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTINSOÁRE, întinsori, s. f. (Rar) 1. Loc întins, spațiu larg. 2. Mers zorit, fără oprire. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană. – Întins¹ + suf. -oare.

întinsoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
întinsoáre¹ s.f. (pop., înv.) 1. întindere (de pământ). 2. (fig.) încordare, tensiune nervoasă. 3. unealtă de cizmărie pentru întins pielea.

întinsoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
întinsoáre² s.f. (reg.) mâncare din smântână cu făină, bună pentru „întins” cu bucățele de pâine în ea.

întinsoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
întinsoáre f., pl. orĭ (d. întind, întins). O unealtă de întins pelea [!] la cizmărie. Întindere nervoasă a corpuluĭ: leșin amestecat cu întinsorĭ (Cr.). Într´o întinsoare, într´un suflet, într´un mers fără întrerupere: a plecat într´o´ntinsoare.

întinsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întinsoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsórii; pl. întinsóri

întinsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întinsoare f. 1. dilatare nervoasa a corpului: leșin amestecat cu întinsori CR.; 2. crucea de întins: ciobotarii cu întinsorile POP.