întineritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. –
Întineri +
suf. -tor.întineritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întineritór adj. m.,
pl. întineritóri; f. sg. și
pl. întineritoáre