întemnița(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNTEMNIȚÁ,întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.
întemnița(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) întemnițá(a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițeáză
întemnițà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) întemnițà v. a arunca în temniță.