întăritură - explicat in DEX

întăritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură.

întăritură (Dicționaru limbii românești, 1939)
întăritúră f., pl. ĭ. Loc orĭ lucru întărit, fortificațiune: întăriturile de la Focșanĭ-Nomoloasa-Galațĭ.

întăritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întăritúră s. f., g.-d. art. întăritúrii; pl. întăritúri

întăritură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întăritură f. lucru întărit, fortificațiune.