întăritor - explicat in DEX

întăritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.

întăritor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.

întăritor (Dicționaru limbii românești, 1939)
întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.

întăritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre

întăritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.