întări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTĂRÍ, întăresc, vb. IV.
1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens.
2. Tranz. A mări rezistența unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o poziție strategică; a baricada.
3. Tranz. și
refl. A face să prindă sau a prinde puteri (de obicei după o boală), a face să-și recapete sau a-și recăpăta puterile; a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦
Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale.
4. Tranz. și
refl. A (se) consolida.
5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o bănuială). ♦ A accentua o linie, un contur etc.
6. Tranz. A legaliza o acțiune, un act.
7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica. –
În + tare.întări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. întărésc, imperf. 3
sg. întăreá; conj. prez. 3
să întăreáscăîntărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întărì v.
1. a (se) face tare;
2. a fortifica:
a întări o cetate; 3. a confirma, a sancționa:
a întări o lege; 4. fig. a consolida:
binecuvântarea părinților întărește casele fiilor.