întâmpina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTÂMPINÁ, întấmpin, vb. I.
1. Tranz. A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. ♦
Tranz. și
refl. recipr. (
Înv. și
reg.) A (se) întâlni.
2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări.
3. Tranz. Fig. A suporta; a face față unor cheltuieli, unor obligații.
4. Tranz. (
Înv.) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca.
5. Intranz. și
tranz. (
Înv.) A replica, a răspunde. [
Var.:
întimpiná vb. I] –
În + tâmpină.întâmpina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)întâmpiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
întấmpinăîntâmpinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)întâmpinà v.
1. a merge înaintea cuiva:
ieși să-l întâmpine; 2. a primi cu onoruri:
norodul îl întâmpină cu bucurie NEGR.;
3. a preveni:
acei boieri au întâmpinat râsbunarea sa OD.;
4. fig. a face o obiecțiune:
la acestea el întâmpină următoarele; 5. a da peste:
a întâmpina piedici, greutăți; 6. a suporta:
a întâmpina cheltueli. [Termen primitiv militar: a ieși înaintea cuiva cu
tâmpine, a-l primi în sunetul instrumentelor].