însurăciune(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNSURĂCIÚNE,însurăciuni, s. f. (Înv.) Însurătoare. – Însura + suf. -ăciune.
însurăciune(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) însurăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. însurăciúnii; pl. însurăciúni
însurăcĭune(Dicționaru limbii românești, 1939) însurăcĭúne f. Vechĭ. Însurătoare.