însuflețitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE,însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor.
însuflețitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) însuflețitór(-su-fle-) adj. m., pl. însuflețitóri; f. sg. și pl. însuflețitoáre
însuflețitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) însuflețitor a. care Însuflețește.