înstruna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I.
Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde.
2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦
Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [
Prez. ind. și:
înstrunez] –
În + strună.înstruna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înstruná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înstrúnă/înstruneázăînstrunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înstrunà v.
1. a încorda:
a înstruna arcul; 2. a înfrâna:
lațul ce-i va înstruna pe lupi; 3. fig.
înstrunându-și mânia OD.