înstrăina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, vb. I.
1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un ban material. ♦ A sustrage, a fura.
2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦
Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [
Pr.:
-stră-i. –
Var.:
înstreiná vb. I] –
În + străin.înstrăina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înstrăiná (a ~) (-stră-i-) vb.,
ind. prez. 3
înstrăineázăînstrăinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înstrăinà v.
1. a face străin, a depărta dela sine:
a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria.