înstări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) îmbogăți. –
În + stare.înstări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înstărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înstărésc, imperf. 3
sg. înstăreá; conj. prez. 3
să înstăreáscăînstărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.