înspăimântător - explicat in DEX

înspăimântător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNSPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE, înspăimântători, -oare, adj. Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător. ♦ (Adverbial, urmat de prep. „de”) Extrem de... – Înspăimânta + suf. -ător.

înspăimântător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înspăimântătór adj. m., pl. înspăimântătóri; f. sg. și pl. înspăimântătoáre

înspăimântător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înspăimântător a. care înspăimântă.