înspăimânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I.
Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦
Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. –
În + spăimânta.înspăimânta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înspăimântá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înspăimấntăînspăimântà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înspăimântà v.
1. a băga spaimă;
2. a fi coprins de spaimă. [V.
spăimântà].