înscăuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSCĂUNÁ, înscăunez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona. ♦
Tranz. A numi, a alege un arhiereu;
p. gener. a numi într-o funcție, a instala într-un post. [
Pr.: -
scă-u-] –
În + scaun.înscăuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înscăuná (-scă-u-) vb.,
ind. prez. 3
înscăuneázăînscăunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înscăunà v. a pune în scaun, a întrona:
după ce se înscăună ISP.