însăma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎNSĂMÁ, însắm vb. I.
Tranz. și
intranz. (
Reg.) A câștiga, a agonisi. [
Var.:
însemá vb. I] – Din
în- +
samă.însăma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!însămá (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
însámă