înroura(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNROURÁ, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi cu rouă. [Pr.: -ro-u-] – În + roura.
înroura(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !înrourá(a se ~)(-ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înroureáză