înrobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV.
Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. –
În + rob.înrobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înrobí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înrobésc, imperf. 3
sg. înrobeá; conj. prez. 3
să înrobeáscă