înregistra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I.
Tranz. 1. A înscrie într-un registru.
2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦
Fig. A întipări în minte, a memora.
3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține.
A înregistra un succes important. – Din
fr. enregistrer.înregistra (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNREGISTRÁ vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru.
2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (
Fig.) A întipări, a reține (în memorie).
3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor).
4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare.
5. A obține, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr.
enregistrer].
înregistra (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNREGISTRÁ vb. tr. 1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență. ◊ (fig.) a întipări, a reține (în memorie). 3. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. a obține, a realiza succese, rezultate bune. (< fr.
enregistrer)
înregistra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înregistrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înregistreázăînregistrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înregistrà v.
1. a înscrie pe un registru;
2. a lua nota;
3. a transcrie, a menționa un act în registrele publice.