înrăutăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [
Pr.:
-ră-u-] –
În + răutate.înrăutăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înrăutățí (a ~) (-ră-u-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înrăutățésc, imperf. 3
sg. înrăutățeá; conj. prez. 3
să înrăutățeáscăînrăutățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înrăutățì v. a (se) face răutăcios.