înrădăcinà - explicat in DEX

înrădăcina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină.

înrădăcina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înrădăciná (a ~) vb., ind. prez. 3 înrădăcineáză

înrădăcinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înrădăcinà v. 1. a prinde rădăcină; 2. fig. a se împlânta: erorile se înrădăcinează ușor.