înotătură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ÎNOTĂTÚRĂ,înotături, s. f. (Pop.) Înotare. – Din înota + suf. -(ă)tură.
înotătură(Dicționaru limbii românești, 1939) înotătúră f., pl. ĭ. Modu de a înota: înotătură voĭnicească.