înnoroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [
Var.:
înnoroiá vb. I] –
În + noroi.înnoroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnoroí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înnoroiésc, imperf. 3
sg. înnoroiá; conj. prez. 3
să înnoroiáscă