înnopta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I.
1. Intranz. și
refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊
Loc. adv. Pe înnoptat (sau
înnoptate) = la căderea nopții.
2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. –
În + noapte.înnopta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnoptá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înnopteázăînnoptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înnoptà v.
1. a se face noapte:
abia înnoptase; 2. a rămânea peste noapte:
au înnoptat într’un sat; 3. a apuca noaptea pe drum.