înnodà - explicat in DEX

înnoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNNODÁ, înnód, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. – În + nod.

înnoda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înnodá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înnód, 2 sg. înnózi, 3 înnoádă

înnodà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înnodà v. 1. a (se) face nod; 2. fig. a lega laolaltă: nu poate înnoda două idei; 3. a se pune în cârd cu cineva: nu se înnoadă la ceartă cu voinicul PANN. [Lat. INNODARE].